Joaca primei grupe

Joaca a inceput intr-o vantoasa zi de marti(16 martie),pe la amiaza,cu speranta in suflet ca primavara nu se mai lasa invinsa....
15 iezi cucuieti si-o....profesoara(ce va asteptati sa spun? :P),au plecat cu gandul sa-si mozoleasca mainile,sa se distreze,sa afle lucruri noi,si sa fie impreuna intr-o zi frumoasa de primavara!
Asa a si fost,cu mii de idei in cap si cu maini dibace,au iesit figurine de poveste,unele mai fantastice decat altele,asa ca noi,greu de descris,placut de privit.
Daca am fost galagiosi?Ca toti iezii,mai neascultatori,mai zapaciti,dar mereu pusi pe joaca...Si ce nu-i prea de tot,e ca mai vrem o data,si inca o data,ca tare frumos a mai fost....

















Rodica(profesor/voluntar)

Fototeca - Joaca de lut (I)

...prin ochii/obiectivul Valentinei

Prima mea joacă

Din prima mea joacă s-a născut o familie de păsăroi.


(foto și text: Armand Câmpeanu)

Joaca de sambata dupa-amiaza

Am fost sambata(27 feb.2010) la MTR, la un atelier de creatie, in cadrul unui proiect care ne ajuta sa ne re-imprietenim cu natura, cu lutul mai ales, apoi sa-i atragem si pe copii in joaca noastra.
Proiectul denumit "Joaca de lut" este derulat de Asociatia Prietenii Muzeului Taranului Roman, in colaborare cu Muzeul Taranului Roman si finantat de Ambasada Frantei in Romania.
Au fost prezenti multi voluntari dornici de joaca si de normalitatea adusa de linistea pamantului, Ana Iuga, Raluca, arhitecta Raluca Munteanu, Monika Paduret si altii al caror imi scapa numele, imi cer scuze. Aici, pe blogul proiectului, va vom tine la curent cu intamplarile faimoase din ateliere si de pe teren si va vom povesti de-a fir a par toate etapele proiectului.
Dupa ce Raluca Munteanu ne-a vorbit despre lut si despre ce putem face din el,Monika Paduret ne-a ajutat sa ne desavarsim copilaria, inceputa demult, aratandu-ne cum sa dam viata lutului.
Mi-a placut joaca, chiar daca inceputul a fost greu,recunoscandu-mi neputinta in fata pamantului, pe care incep treptat sa mi-l transform in prieten.Pe cat e de frumos visul de-a locui sanatos intr-o casa de lut, ma zbat cu realitatea ce ma trezeste brusc intr-un bloc vechi(ce-i drept,de caramida), impreuna cu alte 119 familii, impartind acelasi aer, timp si fundal sonor. Realitatea dura mai are o oprire, statia numindu-se"bugetul". Oare cand am sa-mi pot permite visul de-a sta intr-o casa pe pamant, nu mai spun sa mai fie si "de lut"? Se pare ca visele frumoase sunt prietene cu un statut financiar pe masura, nu exista vise "ieftine"...
Dar acum, las visul deoparte si incep documentarea serioasa, pentru a sta de maine la povesti cu copiii,la scoala.
Am avut o sambata luminoasa, printre picuri de ploaie, martisoare la Targ si oameni frumosi. Proiectul prinde viata, lutul forma si zilele culoarea primaverii. De-abia astept urmatoarele intrevederi.

Rodica
-voluntar proiect-